Am incercat intotdeauna sa fiu vesel si binevoitor cu toti cei din jur. Am vrut intotdeauna sa-i am aproape. Sa mi-i fac prieteni. Din spaima de a nu ramane singur. De a nu mai fi singur asa cum m-am ridicat in lume. Si nimeni nu zicea nimic si ii simteam pe toti indepartandu-se. Unul cate unul.
Tarziu am inceput sa inteleg, punctual, de ce. Uneori nu inteleg nici acum. La fel ca nici atunci, mai ales cand nimeniul respectiv nici nu-ti zice nimic. Pur si simplu inchide usa. De unde pana atunci totul era numai o vorba.
Nu am fost rauvoitor si nici indaratnic. Sa fi zis “bai, schimba-te, dracului” sau “termina cu prostiile astea, nu cu mine trebuie sa discuti asa ceva” si as fi incercat sa ma schimb. In multe cazuri as fi si reusit, stiu.
De multe ori m-am purtat cum am stiut eu mai bine cu oamenii la care tineam si pe care am vrut sa-i consider prieteni. Au venit momente si oamenii respectivi pur si simplu au uitat ca exist.
Ce poate fi mai tampit ca un om cu care te cunosti de treizeci de ani, cu care ai petrecut o gramada impreuna, plecat din tara, sa vina inapoi in vizita si tu sa afli despre asta de la altcineva cu care nu mai credeai ca vrei sa ai de-a face? Sa-i dai telefon, pe vechiul numar pe care inca il mai tii minte chiar si dupa atatia ani, si sa vina jenat sa stea cinci minute, in vizita cu o cutie de bomboane si o sticla de sampanie cumparate de la colt?
Ce poate fi mai aiurea ca un om cu care te-ai inteles extraordinar niste ani buni, si cu care ai petrecut clipe pe care tu le-ai considerat super, sa plece intr-o zi si sa uite ca existi? Sa te sune intr-o zi si cu vocea inconfundabila sa zica “alo, as dori sa vorbesc si eu cu X” – X cunostinta comuna… si apoi sa-si ceara scuze, recunoscandu-te, spunand ca a format gresit, ca de fapt nu voia, si dupa alte cateva replici jenate de complezenta sa inchida?
Dar / Si nu am inteles de ce lumea nu te mai baga in seama, pur si simplu. Dupa ce ajungi sa te cunosti stand niste luni sau niste ani impreuna in acelasi loc. Macar de ar zice ”bai, schimba-te, dracului” sau “termina cu prostiile astea, nu cu mine trebuie sa discuti asa ceva”. Sau fie si simplul “bai, esti prost”.
